Masterplanul- fundament pentru PUG

slide titlu

Orice oraş din Europa Occidentală are ca fundament legal de urbanism două tipuri de documente: Planul Strategic de Dezvoltare sau Masterplan-ul, care urmăreşte direcţiile de dezvoltare ale oraşului pe termen lung (20-30 de ani) şi Planul Urbanistic General, care reprezintă regulamentul local de urbanism pentru o perioadă scurtă sau medie (5-10 ani).

Suprapunerea celor două tipuri de documente în urbanism este vitală. Oraşul îşi stabileşte în primul rând strategia generală de dezvoltare şi proiecte majore (autostrăzi, centuri verzi, ierarhizarea zonelor de construcţie, stabilirea zonelor industriale). Prin planul acesta strategic se decide politica oraşului, extinderea sau densificarea, identitatea, consumul resurselor interne, şi, important, acest plan nu poate fi modificat de niciun alt document. În ciuda unui caracter schematic se fundamentează pe zeci de studii, fiind la rândul lui temelia Planului Urbanistic General.

Cu alte cuvinte un oraş îşi poate prioritiza prin Planul Strategic unde va construi în următorii 5, 10, 20 de ani modelând continuitatea tramei urbane, evitând insulele urbanizate în peisaj şi dezvoltarea necontrolată. Planul Urbanistic General rămâne aşadar, un set de reguli de urbanism stricte şi pertinente, pe zone, nefiind neapărat strategic sau vizionar.

Reclame

young minds draw the PUG

După atât de răspânditul proverb “mai bine mai târziu decât niciodată”, ne-am gandit să aducem în mintea celor preocupaţi de urbanism un eveniment desfăşurat în noiembrie în oraşul nostru: The City Environment, Young Minds Draw the PUG.

Vorbesc evident despre workshop-ul de urbanism organizat de Atelierul de Urbanism împreună cu Asociaţia Peisagiştilor din România şi Liga Studenţilor din Facultatea de Mecanică la care au participat studenţi de la Arhitectură,Urbanism, Peisagistică, Geografie şi Mecanică din Timişoara, Cluj şi Bucureşti precum şi participanţi din alte 7 ţări.

Rezultatul a fost o viziune foarte tonică şi juvenilă asupra a ceea ce înseamnă un Plan Urbanistic General. Între timp las fotografiile Cristinei Teodorescu, să descrie atmosfera creativă cu care a debutat workshop-ul, urmând ca discuţiile ulterioare să fie ilustrate de proiectele care au rezultat din acest eveniment.

 

 

 web27web06web28web3web33web4web03web17web48web09web25web9web01web46

web04web2web02web47web32web50web41

Ce este densificarea urbana ?

 

ce e densf

Densificarea urbană este un concept bogat în urbanism, dar încă nerezolvat. El este acceptat cu deferenţă şi entuziasm de catre teoreticieni în ciuda ambiguităţii inerente.  Densitatea se referă în mod curent la numărul de locuitori raportat la o unitate de măsură, sau la o anumită arie de clădiri per unitate de măsură, sau la procentul de utilizare al unor clădiri per unitate de măsură. Dincolo de acest sens primar, densificarea se referă la cultura urbană, la ideea că oraşele sunt concentraţii şi tipuri diferite de practici comportamentale, care generează pattern-uri sociale, economice sau culturale. Aceste pattern-uri interacţionează între ele, se amestecă, se suprapun, se transformă.

Între definiţia care stipulează că densitatea calculează gradul de ocupare umană a unui teritoriu şi caracteristicile culturale ale aceluiaşi spatiu, regăsim o a treia semnificaţie, care se referă la densitatea diviziunilor teritoriale. Reţeaua de străzi reprezintă sistemul sangvin care alimentează pulsaţiile unei aglomerări urbane.

Ce determină densificarea urbană? Cum influenţează ea evoluţia oraşelor şi mai ales în ce fel densificarea ţesutului angrenează celelalte tipologii de densificare descrise mai sus?

La începutul secolului XIX exista un singur oraş care avea o populaţie de peste un milion de locuitori: Londra. La începutul secolului XX existau trei, iar acum 281 de oraşe depăşesc un milion de locuitori, dintre care 20 depăşesc 10 milioane. Cu alte cuvinte, din cele 6,5 miliarde de locuitori, jumătate locuiesc în oraşe, cu previziunea că în 2030 vor fi 4,1 miliarde de orăşeni. Cu toate acestea în ultimii 50 de ani 370 de oraşe de peste 100000 de locuitori au suferit descreşteri semnificative ale populaţiei.

În mod paradoxal, câteva metropole concentrează cu pleonexie jumătate din populaţia globului, iar un număr semnificativ de oraşe, în speţă americane, trebuie să-şi reformuleze politicile urbane în vreme ce periferii nesfârşite abandonate demantelează orice “vis american” al căsuţei cu gazon.

Densificarea este o reacţie la extinderi infinite, programatică, poate dezvolta spatiile interstiţiale şi limita fagocitarea mediului înconjurător, dezvoltată spontan, devine o cangrenă, o tumoare canceroasă care inhibă fluxurile naturale, sufocând necontrolat anumite zone. În final ne revine nouă sarcina gasirii unui model de calcul care să ne salveze de la decrepitudine urbană.